Unul din acele momente de relevatie este acela când se genereaza o traire de genul

	Sign In Sign-Up

Unul din acele momente de relevaţie este acela când se generează o trăire de genul “ Aha! ” şi toate lucrurile se aşează la locul lor.

Termenul de “schimbare de paradigmă” a fost introdus de Thomas Kuhn în cartea sa cu un imens impact: Structura revoluţiilor ştiinţifice. Kuhn analizează faptul că aproape orice progres semnificativ în câmpul cercetării ştiinţifice reprezintă, înainte de toate, o rupere cu vechile tradiţii, cu modurile anterioare de gândire, cu vechile paradigme.

Pentru Ptolomeu – marele astronom egiptean – pământul era centrul universului. Însă Copernic a operat o schimbare de paradigmă, aşezând soarele în centru, întâmpinând imense rezistenţe şi suferind tot felul de persecuţii. Dintr-o dată, toate au căpătat altă interpretare.

Modelul fizicii newtoniene era o paradigmă mecanicistă, care şi astăzi mai stă la baza ingineriei moderne. Era însă un model parţial, incomplet. Paradigma einsteiniană, o paradigmă a relativităţii cu valoare explicativă şi de prognoză mult mai mare, a revoluţionat lumea ştiinţifică.

Până la apariţia teoriei microbiene, un mare procentaj de femei şi copii mureau în timpul naşterii, fără ca nimeni să poată stabili motivul. Mult mai mulţi soldaţi mureau în încăierări uşoare decât în urma gravelor traume suferite pe linia frontului. Însă îndată ce teoria microbiană şi-a făcut apariţia - o paradigmă cu totul nouă - înţelegerea mai adecvată a fenomenelor a permis o ameliorare spectaculoasă, semnificativă, în domeniul medicinei.

“ Îmi amintesc o mini-schimbare de paradigmă trăită într-o duminică dimineaţă într-un metrou, la New York. Şedeam cu toţii liniştiţi – unii citeau ziarul, alţii erau pierduţi pe gânduri sau se odihneau cu ochii închişi. Scena era calmă şi paşnică.

Dintr-o dată, a intrat în vagon un bărbat cu copiii lui. Copiii erau atât de zgomotoşi şi de agitaţi încât climatul s-a schimbat instantaneu.

Bărbatul s-a aşezat lângă mine şi a închis ochii, părând să ignore ce se întâmplă în jurul lui. Copiii ţipau, aruncau cu diverse obiecte, se repezeau chiar să smulgă ziarele din mâinile pasagerilor. Erau insuportabili. Şi totuşi, omul de lângă mine nu se mişca.

Era greu să-ţi stăpâneşti iritarea. Nu-mi venea să cred că îşi lăsa copiii să se dezlănţuie în halul acela din simplă nesimţire, fără să intervină, fără să-şi asume vreo responsabilitate. Era limpede că toţi călătorii se simţeau la fel de iritaţi. Aşa că, înarmat cu o neobişnuită răbdare şi reţinere, m-am întors spre el şi i-am spus: “ Domnule, copiii dumneavoastră deranjează pe toată lumea de aici. Nu îi puteţi domoli puţin? “

Bărbatul şi-a ridicat privirea, ca şi cum abia în clipa aceea realiza situaţia, şi spuse încet: “ O, aveţi deplină dreptate! Ar trebui să intervin …tocmai ne întoarcem de la spital, unde mama lor a murit în urmă cu un ceas. Mă simt cam pierdut şi cred că nici eu nu mai ştiu pe ce lume sunt.

Vă puteţi imagina ce am simţit în clipa aceea? Paradigma mea s-a scimbat instantaneu. Brusc, am văzut lucrurile într-altă lumină; şi pentru că am văzut altfel, am şi gândit altfel, am simţit altfel, m-am comportat altfel. Iritarea mi-a dispărut ca prin farmec. N-a trebuit să-mi controlez nici atitudinea, nici comportamentul: mi se umpluse inima de durerea omului de lângă mine. Simţeam cum se revarsă din mine, valuri, valuri, simpatia şi compasiunea. “Soţia dumneavoastră a murit chiar acum ? Vai! Ce rău îmi pare! Cum s-a întâmplat? Vă pot fi de vreun ajutor? “ Totul se schimbase într-o clipită.

Mulţi trec printr-o asemenea mutaţie paradigmatică a felului lor de a gândi – de pildă în cazul unei grave crize existenţiale când, dintr-o dată, scara lor de valori le apare în cu totul altă lumină, sau când intră într-alt rol, cel de soţ ori de soţie, de părinte sau bunic, de manager sau de leader.”

( Eficienţa în 7 trepte – Stephen R. Covey)