Termenul  proactivitate  nu-l veţi găsi în multe dicţionare , deoarece s-a încetăţenit în literatura managerială.Acest termen înseamnă mai mult decât a lua iniţiative. Exprimă faptul că, în calitatea noastră de fiinţe umane, suntem răspunzători de vieţile noastre. Comportamentul nostru e o funcţie a hotărârilor noastre şi nu a condiţiilor de viaţă. Suntem în stare să dăm prioritate valorilor înaintea sentimentelor. Suntem în stare de a lua iniţiative şi de a ne asuma responsabilităţi.

            Cuvântul responsabilitate – “răspuns – abilitate” – înseamnă abilitatea de a alege răspunsul. Persoanele proactive îşi asumă această responsabilitate. Nu învinuiesc împrejurările, condiţiile sau condiţionările suferite pentru a-şi justifica comportamentul. Se poartă conform unei opţiuni conştiente, bazate pe valori, şi nu pe condiţii supuse unor criterii afective.

            Suntem făcuţi pentru a  fi proactivi   Şi dacă vieţile noastre sunt determinate de condiţionări şi circumstanţe, aceasta se datorează faptului că, fie deliberat, fie din inadvertenţă, am ales să ne lăsăm dirijaţi de ele.

            Şi această alegere ne face să fim reactivi. Persoanele reactive trăiesc sub influenţa ambianţei lor fizice. Dacă vremea e bună, se simt bine. Dacă e rea, se resimt – îşi schimbă atitudinea, le scade randamentul. Persoanele proactive îşi poartă vremea cu ele; fie că plouă, fie că e senin, dispoziţia lor rămâne aceeaşi. Criteriul lor e valoarea; şi dacă ea le

cere să producă ceva  de calitate, starea meteorologică nu mai intră în discuţie.

            Persoanele reactive sunt afectate de ambianţa socială, de “vremea socială”. Dacă sunt tratate cu consideraţie, se simt bine; dacă nu, trec pe poziţii de defensivă sau de protejare. Viaţa lor emoţională depinde exclusiv de comportamentul celorlalţi, se lasă puternic influenţate de slăbiciunile acestora.

            Capacitatea de a subordona o pulsiune unei valori caracterizează persoana proactivă. În timp ce persoanele reactive se lasă conduse de impulsuri şi de sentimente, de împrejurări, de mediul în care trăiesc, persoanele proactive sunt conduse de valori – valori gândite cu grijă, selectate şi introiectate.

            Şi persoanele proactive sunt sunt influenţate de stimuli externi, fizici, sociali sau psihologici; însă răspunsul lor – conştient sau inconştient – la aceşti stimuli este o opţiune, un răspuns întemeiat pe  criteriul valoric.

            Faptul acesta nu-i uşor de acceptat în plan emoţional – mai cu seamă dacă ani de zile ne-am justificat starea noastră dând vina pe împrejurări sau pe comportamentul altcuiva. Însă până ce o persoană nu poate afirma cinstit şi cu seiozitate: “ Sunt ceea ce sunt astăzi datorită opţiunilor făcute ieri”, acea persoană nu poate spune: “Optez pentru ceva.”

            Nu ceea ce ni se întâmplă ne contrariază ori ne lezează, ci răspunsul pe care-l dăm evenimentelor. Bineînţeles că putem fi lezaţi fizic sau economic, putem avea necazuri. Însă, caracterul nostru, identitatea noastră profundă n-are cum să fie lezată. Aceste experienţe pot deveni probe cruciale care ne călesc caracterul, eliberează forţe latente şi disponibilităţi de a înfrunta viitorul – şi de a-i inspira şi pe alţii de a proceda la fel.